Cine i-a pus pe critici să critice? Naiba știe și mie nici nu-mi pasă. Ce m-aștept, e să mă critice publicul, iar asta se vede după volumele cumpărate, după nemulțumirile exprimate intens: “sunt prea scurte, parcă mai voiam ceva… de ce s-a terminat așa repede?” Da, le înțeleg și mă strădui să le dau curs. Adică să scriu mai mult. Asta am înțeles de la cititori.More

Revedeam cu oarecare mulțumire activitatea mea din ultima vreme, pănă când am dat peste unul din primele mele editoriale la Gazeta SF. Îmi închipuiam că o să mutăm munții și să descoperim un nou sens mișcării sefiste din România. Deși de departe și cât se poate de voalat eu mă refeream la Cornel Secu, răbufnirile pline de violență au venit din cu totul alte părți ale țării, de unde nici nu visam. De la oameni pe care nicicum nu-i puteam acuza de vreo puternică influență pozitivă sau negativă în istoria ultimilor două decenii. Dar deh, unii se simt mai mari decât e cazul.

Problema este alta. Concluziile, faptul că noua generație nu se manifestă în SF, hai să nu amestecăm cu Fantasy sau Horror sau alte genuri vampiristice, rămân în continuare valabile. Nu pot spune că am abandonat obiectivele de atunci, ba chiar am avansat din acest punct de vedere, dovadă cele șase volume scoase de trioul fantastic la Tritonic. Dar dragilor, în trioul fantastic nu e niciun adolescent!

Vă urez să citiți mult, să scrieți cât de puțin și să vă bucurați de viață!

În ce privește sefeul românesc, eu revin aprobând considerația din 1990 a lui Cristian Tudor Popescu. Îmi voi scrie mai departe ceea ce am de scris, cum îmi place, ce îmi place și ce place cititorilor! Dar departe de o lume în care coloana vertebrală e un deficit și blindajul de țestoasă purtată zilnic în spinare e o necesitate. Cei doi ani de la acea noapte a cuțitelor lungi mi-au întărit această opțiune. Căutați aventura și literatura!

Vise la gura godinului atomic

E luna cadourilor şi mă gândeam că trebuie să vă oferim în aceste pagini şi câteva cadouri. În primul rând o promisiune: revista de faţă, câtă vreme va fi coordonată de mine va fi dedicată tinerilor şi spiritelor tinere. Puteţi să mă certaţi de câte ori aveţi semne că deviez de la această direcţie.

Nu va însemna că vom face rabat la calitatea articolelor publicate, ci doar că ne aşteptăm ca tinerii să contribuie mai mult, să ne permită să-i descoperim, pentru că noi ştim că există. Sunteţi acolo, poate timizi, poate neîncrezători în şansă, poate dezamăgiţi de refuzuri tăcute şi fără justificare. Pentru voi şi restul lumii a fost înfiinţată pagina de contact. Pentru voi şi restul lumii a fost înfiinţată poşta redacţiei, ca să primiţi răspunsuri la mesajele voastre.

Deşi România pare a fi sub semnul reîntoarcerii la trecut, vă asigur că această revistă priveşte spre viitor. Nu suntem de acord cu oricine se consideră a fi moştenitorul SF-ului în România, pretinzând fără sens o poziţie paternalistă sub pretextul realizărilor istorice. În acest gen literar, ca în orice alt gen, fanii sunt cititorii, pentru care ne ostenim, gloria este a acelor scriitori care au convins cititorii şi nu a celor care au convins alţi scriitori, iar acei care aspiră la glorie nu au decât să scrie şi să scrie.

De ce am recunoaşte ca autorităţi în materie pe cei care sunt doar buni editori, sau buni organizatori, sau buni oratori, atâta vreme cât aportul lor la creaţie este nul? Care este argumentaţia sau scuza sub care încearcă să demonstreze că ne sunt superiori şi că ar trebui să le acceptăm comportamentul paternalist-autoritar? Refuz să cred că au o justificare reală. Nostalgia vremurilor când, înainte de ’90, statul le punea această autoritate în braţe, făcându-i “răspunzători” e desuetă. Singura valoare recunoscută azi este cea a creaţiei proprii, confirmată de editor acordând drepturile de autor. Restul, poate fi doar respectul pe care ni-l acordăm reciproc.

De ce nu mai sunt de acord cu dinozaurii? Priviţi Americile, şi mai ales America de Nord. Literatura SF scoate bani fabuloşi. În paralel s-a dezvoltat filmul SF, banda desenată SF, ambele inspirate de literatură. Ceva similar se întâmpla şi în România înainte de ’90. Apăruseră câteva filme SF, dar mai ales banda desenată era strâns lipită de literatura SF. Era ocazia desenatorilor de a se face cunoscuţi în revistele, fanzinele şi almanahul de gen. Dezagregarea fandomului de după ’90 a dus la abandonul acestor graficieni talentaţi. Sandu Florea a părăsit ţara.  Alţii nu. O industrie înfloritoare în alte părţi, cea a culturii, cu un gen de succes cum este SF-ul, la noi a colapsat.

Analiza la rece, tocmai bine a început să ningă, ne arată că trebuie să ne întrebăm cine a făcut managementul acestui segment cultural. Şi observăm că nu a fost făcută tranziţia la noua generaţie. Au fost încercări eşuate de a reporni CPSF şi Almanahul Anticipaţia, dar evident, lipsa de aderenţă din partea unei noi generaţii de creatori s-a făcut simţită.  Aceiaşi care conduceau înainte au păstrat autoritatea până acum. Vorbesc de autoritatea morală, căci economic sunt neesenţiali. Transferul nu s-a produs în primii 5 ani, nu s-a produs în următorii 10 ani, ajungând ca la aproape 23 de ani de la “revoluţie” să apară un simulacru de transfer, având baze eminamente economice, Nemira devenind purtătorul de stindard pentru relansarea Almanahului şi CPSF. Conţinutul acestora nu face decât să confirme cele afirmate mai devreme. Baza textelor fiind vechea generaţie de autori, cei care au fost prezenţi la prima ediţie a Almanahului, dar prea puţini prolifici în interludiu.

Pe scurt: Almanahul Anticipaţia în noua ediţie a selectat numele cunoscute Marian Truţă, Dănuţ Ungureanu, etc. Florin Pîtea n-a avut loc. De ce? Pentru că reprezenta noua generaţie. Ceea ce confirmă faptul că vechea generaţie de lideri şi editori controlează piaţa. Ceea ce confirmă că lor le datorăm lipsa de pe piaţă a noilor autori şi absenţa tinerei generaţii de la masa SF-ului. Unde sunt cei de 20, 30, 40 de ani? Voi sunteţi. E rândul vostru. Haideţi repede că trece şi timpul ăsta.

Vorbeam de desenatori şi graficieni. De BD şi coperţi. De artişti izolaţi de neglijenţa supărătoare a autocraţilor SF-ului românesc. E nevoie de o mai mare colaborare între domeniile conexe literaturii în general şi SF-ului în particular. Nu vorbesc doar ca să mă aflu în treabă. Editurile de pe la noi preferă să să-i folosească pe români plătindu-i mizerabil şi apoi apelează la străini, pentru că românii pleacă. Pe când românii or să aibă respect pentru munca conaţionalilor?

Nu ştiu. Aş vrea să văd tineri scriitori cum debutează în paginile acestei reviste şi îşi iau zborul. Nu le cer decât un autograf. Aş vrea să văd că veniţi în număr atât de mare încât să mă doară capul de la atât de mult citit. Aş vrea să ştiu că suntem destui ca să facem o revistă de succes iar în 2013 să scoatem şi ediţia tipărită.

Vă aşteptăm! Vă mulţumim!

La multe împliniri şi pagini scrise!

Articol publicat în decembrie 2012 în Gazeta SF

Am citit un articol  intitulat Best of 2014: First Graphene Audio Speaker Easily Outperforms Traditional Designs din Technology Review și m-am gândit ca este cazul să vin cu câteva predicții pentru viitor. Recitind prozele mele mai vechi, publicate recent în „Numărătoare inversă”, mi-a revenit încrederea ca pot depăși momentul prezent cu cel puțin 10-20 de ani. Dar tehnologia evoluează atât de repede, încât o să vă prezint câteva din ideile mele despre surprizele anului 2015.

În primul rând trebuie observat comportamentul complet aberant al prețului combustibililor fosili. M-aș fi așteptat la un preț de 300 de dolari pentru barilul de petrol anul acesta, având în vedere criza și creșterea rapidă spre 130. Dimpotrivă, sub pretextul luptei economice cu Rusia post-sovietică, combustibilii fosili s-au ieftinit, până la circa 60 USD per baril. Surpriza vine din altă parte, din circa 5 articole apărute simultan, fiecare anunțând progrese în fuziunea la rece, care va putea fi disponibilă pornind de la ceasuri și dispozitive mobile, până la navete interstelare. Era vorba de nu mai puțin de 4 proiecte diferite din care două americane și unul italian.

Deci problema energiei fosile la preț de dumping este generată de stocurile imense pe care SUA le-a creat, de dorința de a face implementarea noii surse de energie ineficientă economic, de goana după profit și abia în ultimul rând de războiul din Crimeea, care surprinzător repetă istoria din 1853-56, fiind legat tot de goana după petrol.

Nimeni nu învață din istorie. Pragul de sus este mereu uitat de generațiile noi. Deci, predicție pe termen scurt, generatoarele cu fuziune la rece vor deveni comune în circa zece ani. Debitul lor energetic va fi ușor de controlat, iar distrugerea carcasei va duce inevitabil la distrugerea generatorului cu disipare nepericuloasă a energiei reziduale. Combustibilul folosit va fi deuteriul, dar combinatul de apa grea din Mehedinți va fi deja vândut sau demolat. Băieții deștepți din energia noastră nu sunt chiar atât de deștepți. Băsescu folosea sintagma cu un ton vădit ironic.

Altă chestie care pare extrem de interesantă, fiind de fapt cea care m-a determinat să pornesc acest demers, este combinarea celor două tehnologii pe val, cu o a treia, care pare necorelată și non-tehnologică, dar de fapt se prezintă ca substrat pentru primele două. Să intre în scenă Graphene și 3D-Printing. În curând, mulțumită curentului Open-Source deja standardizat și cu o bază solidă de consumatori, vom avea la dispoziție o rețetă de producere a nano-tuburilor de graphene în bucătăriile de apartament, unde vor fi deja prezente 3D-printerele pentru prăjituri și alte chestii. Va fi o problemă tehnică minoră să adaptăm aceste printere la scara microscopică și să tipărim dispozitive miniaturale care au la bază graphenul. Iar rețetele sau schemele de tipărit vor fi prezente pe net, în format Open-Source. Aceasta este cauza reală pentru care diferitele organisme internaționale se zbat să pună mâna pe net și să îngrădească libertatea și libera circulație a informațiilor. Cu graphene și puțin praf de siliciu depus controlat, cu o coacere la cuptor de câteva zeci de minute, vom putea obține semiconductori în masă, cu efectori integrați. Micro-drone la comandă, cu softul – logica – integrate hardware.

Libertatea nu va consta efectiv în acestea ci în posibilitatea de a obține energie nelimitată, de a fi independent de dispozitivele electronice distribuite de vendorii de azi, și mai mult, la posibilitatea imensă de inovație care se va declanșa în următorul deceniu. Democrația de care vorbim acum va fi practic un joc de copii. Secretele vor dispare întru totul și vom putea regândi mersul spre stele. Asta doar dacă actualii conducători nu vor încerca să mențină controlul puterii cu orice preț. La noi s-a încercat. Lupta încă nu e finalizată.

Voi reveni.

La multi ani!

Ca mai tot românul, fiecare trebuie să aibă un şef. Sau un naş. Care şef sau naş trebuie să-i spună din gură sau din semn când să şadă frumos sau când să mărşăluiască voios spre locul de unde s-a aflat. Pentru că e obraznic. Impertinent.

Cum să îndrăzneşti să te iei de cel mai umil membru al tagmei criticilor? De fapt problema nu stă deloc aşa. Criticii literari sunt şi ei oamenii. Cu relaţii. Amiciţii sau inamiciţii. Cu coloană vertebrală sau cu pardesiu cu coloană vertebrală. Cu martini sau cu martinez.More