Căderea regilor, bucuria nebunilor – era cărţilor de hârtie a apus

Mai sunt câteva zile de vacanţă. Mulţi se gândesc deja la proiectele ce stau în aşteptare. O parte din aceşti mulţi vor pune şi ceva pasiune.  Dar ce spuneam? Cărţi.

Ah, cărţi de vacanţă: în alte vremuri aşteptam vacanţa şi pândeam cărţile de vacanţă, uşurele, pline de poante. Nu toate. Almanahul Anticipaţia obişnuia să apară în vacanţă. În perioada în care imaginaţia era liberă să zboare şi să cutreiere, necenzurată de întrebări sau imperative.

Anul acesta nu am găsit cărţi de vacanţă, deşi o mulţime de cărţi au ieşit de sub teascuri. Am plecat în vacanţă să vorbim despre scris şi despre cărţi, într-o epocă în care divertismentul se vinde pe alte canale.

Cablul – de net sau tv, face o concurenţă cruntă cărţii de hârtie.  O concurenţă cu atât mai inegală cu cât structurile de guvernare, pentru care suntem doar statistici si conturi contabile, tind să ne strivească sub titulatura de „cap de om” care consumă un „coş zilnic” mediu şi are o „productivitate medie” dezarmantă, şi o nevoie de cultură nesubvenţionată, ba chiar impozitată – deh, trăim doar în România.

Deci anul acesta, deşi internetul a pătruns peste tot, inclusiv pe telefoanele mobile – am şi despre asta o poveste să vă spun, scriitorii români încă se plâng de faptul că editurile nu-i bagă în seamă. Editurile, la rându-le, se plâng de tirajele extraordinare pe care sunt nevoite să le suporte. Fără a da cifre secrete, la 1000 de exemplare, unele cărţi rămân cu jumate de tiraj nevândut, iar altele au un succes nebun şi se reeditează: 2000 de exemplare în total. Iar librăriile stau la pândă comisionând cu 40-50% orice carte e pusă pe tejghea. Mai să nu-ţi vină să mai faci lansare la bulevard.

Absolut real. Un scriitor nu va face avere din astfel de tiraje, ba mai mult, fiscul va veni direct la el, impozitând valoarea de copertă, sau aproape, penalizându-l dacă editura nu a tipărit exact numărul de exemplare.  Dar acestea sunt amănuntele care anunţă schimbarea.

Jeff Bercovici anunţă de la tribună: „Epoca de aur a cărţilor a apus”. Dintr-un anume punct de vedere aşa este. Numărul de exemplare vândute şi de titluri au crescut enorm, deşi editorii şi librarii pierd puternic. E şi normal, literatura adoptă şi ea în sfârşit principiile economice sănătoase. Publicul refuză să mai plătească preţuri monstruoase pentru hardcover, pentru privilegiul de a fi primit în librării, de a avea senzaţii vizuale şi tactile la deschiderea unei ediţii de lux, sau teribila dezamăgire când mult aşteptata carte nu-şi lasă descifrat interiorul din cauza unui cotor meschin.

Scriitorii şi cititorii deopotrivă s-au reîntâlnit pe internet, pe Amazon sau în alte locuri virtuale, fiecare privind imaginarul din intimitatea propriei „scoici” – cum zice fiul meu. Dacă eşti pe internet, obligatoriu ai cu ce citi o carte electronică. Abia acum începe să apară cititul din plăcere. Fără constrângeri financiare. La preţuri democratice.

Astfel, cu modestie, se poate depăşi tirajul „magnific” de 2000, şi se poate visa măcar la un 10k, de la care devii un apropiat ajutor al oamenilor porniţi pe calea imaginarului. Pentru că deşi tirajele cărţilor tipărite se scufundă vertiginos, anul trecut numărul de cărţi electronice vândute l-a depăşit pe cel al tipăriturilor, iar diferenţa este în continuă creştere.

Aceasta e una din problemele discutate la recenta întâlnire din mijlocul Dunării, la Capidava. Deşi soluţia găsită a fost alta. Nu voi insista asupra soluţiei găsite acolo, date fiind argumentaţiile aici de faţă.

Scriitorii, editorii, librarii şi cititorii ar trebui puşi periodic faţă în faţă. Deşi scriitorii şi cititorii pot de-acum comunica direct în mediul virtual, editorii şi librarii mai au unele dificultăți în a se conecta la comunitatea digitală. Rolul lor de mediatori şi de multiplicatori ai cuvântului scris e pe cale de a se sfârşi, iar condiţiile financiare impuse în lanţ nu par a fi favorizat un alt deznodământ.

Voi încheia cu un citat din secvenţa de început a „Piraţilor din Caraibe: La capătul lumii”:

„ Prin decret, potrivit legii marţiale, următoarele drepturi vor fi temporar modificate: Dreptul la liberă adunare, suspendat. Dreptul la habeas corpus, suspendat. Dreptul la asistenţă juridică,  suspendat. Dreptul la un proces cu juraţi, suspendat. Prin decret, toate persoanele găsite vinovate de piraterie sau care au ajutat o persoană condamnată pentru piraterie sau asociate cu o persoană  condamnată pentru piraterie… vor fi condamnate să spânzure în ştreang până la moarte.”

Scriitorii şi cititorii nu pot fi tinuţi sub control cu tiraje infime de 500-1000 de exemplare. Astfel că, deşi nedorite, conflicte între scriitori şi editori au fost şi vor mai fi în România. Aparent, în defavoarea scriitorilor. Dar acum astfel de diferende au o soluţie elegantă. Publicarea pe internet. Ieftină şi la îndemâna tuturor, scriitori şi cititori deopotrivă. Iar editorii nu au decât să colaboreze, pentru cât mai multe cărţi citite.

Eugen Lenghel