Despre Facebook? Sau NoBook?

ATT-Big BrotherUna din previziunile anului trecut despre 2013 este schimbarea brutală a platformei de mesagerie. Altă aplicație de socializare, altă modalitate de comunicare. Mai simplă , rapidă , universală. Ceva între twitter și facebook, dar fără dezavantajele celor două. Din partea clientului: obligația de a asista pasiv la șuvoiul de tâmpenii debitate de 80% din colegii de rețea sau platitudinile altor 19%. S-ar putea să nu mă iertați pentru cinismul cifrelor, dar fiecare în sine aprobă rezultatul. Din partea serverelor: necesitatea de a stoca tot junkul respectiv, învechit în minutul în care a fost emis.

Internetul, amenințat pe de o parte de ACTA și fiii cu dezmembrarea sau impunerea granițelor teritoriale sau corporeale – nu e un secret că facebook vrea să baricadeze teritoriul cucerit; nu e un secret că țări precum China sau SUA vor să restricționeze traficul liber peste granița digitală. Problema este că fiecare trage linia graniței prin altă parte, deranjând pe ceilalți suficient de mult încât să fie în conflict. Acesta e norocul nostru și al rețelei mult prea complicate, nu cele câteva voturi pe o petiție. Vorba lui Mark Twain: dacă votul ar fi schimbat ceva, nu ne lăsau să mai votăm.

Revenind la tema propusă, NoBook = nb (cod de prototip – numit așa din mai multe motive):

1. NoBook va avea un client, extensibil și integrabil (cu tot ce mișcă deocamdată).

2. Mesajele nb nu vor fi stocate pe servere; vor avea un timp de latență pe rețea; recepția va transmite un mesaj de anulare a latenței, iar mesajul anulat va cădea pur și simplu din rețea (drop); nodurile și serverele din rețea au suficientă capacitate pentru a stoca mesajele în tranzit, fie și numai pentru o fracțiune de secundă.

3. Mesajele nb vor circula pe la toți clienții probabili, agregând toate adresele posibile ale destinatarului (nb, fb, gmail, e-mail, yahoo, aol, twitter,  sms, etc) și încercând în secvență livrarea într-un client sau altul, primul client online găsit fiind selectat (conform priorității). Pentru mesajele urgente se poate livra în toate adresele găsite.

4. Agregarea adreselor se poate face prin accesarea colecțiilor de adrese deținute de fiecare din clienți – care își vor da acordul pentru partajarea liberă a acestora și identificarea legăturilor dintre diferitele conturi; toți participanții vor avea de câștigat prin faptul că agendele proprii se vor îmbogăți simultan cu ale altora; această îmbogățire/ asociere a diverselor conturi va face mai ușoară unificarea conturilor de acces, inevitabilă la un moment dat;

5. Avantajul agregării adreselor va fi evident când cineva ar lansa un apel către: “doctor, cel mai apropiat de aici” – iar clientul va transmite mesajul tuturor doctorilor găsiți online în apropierea apelantului; nu vom analiza dezavantajul mai obscur al unui răufăcător care ar putea cunoaște dintr-o dată toate adresele unui utilizator; ele pot fi cunoscute cu minim efort chiar și acum; dar în condițiile noului sistem, adresele răufăcătorului ar fi legate în agendă cu adresele victimei și cu atât mai ușor de investigat; țineți minte reciprocitatea și îmbogățirea simultană a agendelor;

6. Fiecare mesaj ar avea un ID unic sau fiecare client/apelant/destinatar ar avea un ID unic? Hai să zicem că oricum mesajul are acest ID și că restul sunt de fapt chiar adresele; Ce ne interesează este ca replica unui mesaj ajuns într-un cont de mai sau alt tip de messenger să fie întoarsă la apelantul inițial; aici ar fi o oarecare discuție; hmmm, să vedem… pluginuri pentru ceilalți clienți de mail, mess, fb? exact.

7. Ne interesează stocarea mesajelor? Banal; toată lumea face asta, inclusiv pe servere intermediare, backup de servere etc; la CIA, FBI, SRI… Văleu. Hai să fie doar la sursă și destinație, dacă vor; ce spuneți de asta?

8. Am vaga impresie că descriu un sistem existent care nu e încă folosit la scară largă; dar va fi.

Mă întreb: colegii mei ce păreri au? Unii s-ar părea că vor fi surprinși de vestea colonizării planetei Marte, deși se ocupă cu gândirea anticipatoare și cu investigarea viitorului. Alții mi-ar spune că Marte e deja colonizat și că doar ni se pregătește dezvăluirea cât mai puțin catastrofală a acestui fapt.

Ce știu, este că armata are tehnologii cu 50 de ani peste comercial, deși ne arată tancuri și armament de zici că-s îmbinate cu traforelu și lipici din clei de oase. Or fi filme făcute acum 60 de ani. Când ne spune Obama că vom ajunge pe Marte? Peste 15 ani? Atunci armata este deja de 35 de ani acolo.

O zi bună, domnilor. Pe curând.