Festival de iarnă

Vin iarna, serbările zăpezii, prima vacanţă şcolară pentru piticii din anul întâi la litere. Şi mai ales festivalurile. La care toată lumea trebuie să contribuie. Părinţii cu bani, odată pentru înscriere, ca deh, nimic nu e for free, a doua oară tot cu bani, căci trebuie oarece costumaţie. Şi apoi cu stăruinţă pentru a-i convinge pe cei mici ce bine şi frumos este să recite sau să cânte pe scenă. Cam acestea sunt premizele.

Apoi vine momentul audiţiei, când afli că toată lumea primeşte acelaşi premiu – o vază argintie, o strângere de mână şi câte o pungă de dulciuri pentru copii. De la început, de când te aşezi în sală, părinte îngrijorat cu gândul la tracul puştiului, vezi de fapt că nu e chiar aşa de stresant. Muzica dată la maxim – sunetistul e mai surd de dreapta. Nici nu se aude ce cântă drăguţii pe scenă, atât de surd devii după primele cinci minute. Între un recital de pian şi o demonstraţie de karate – Moş Crăciun Ninjutsu, apare şi o trupă de copii care au trei numere. Unul de cor, apoi o horă. Şi iar aceiaşi copii, băieţi şi fete – dar mai mult fete, o pun de un Căluş. Adică strigături şi chiuituri şi hora bătută cum se bate Căluşarul. Bravo lor. Tot un premiu au primit. Mulţumim. Au ieşit din scenă, a început să se golească şi sala. Părinţii, bunicii, prietenii şi în genere toată asistenţa a ieşit frumos, apreciind cu voce tare, şi aplaudând în timp ce intrau următorii.

Şi atunci am început să mă simt ca acasă, în spectacolul literar folcloric numit sefe pur românesc. Am perceput modelul de rotaţie a spectatorilor, a micilor show-uri montate în grabă, cu recuzită puţină şi premii de la sponsori, ca să dea iluzia că pentru asta au fost daţi banii de “bilet”. Fiecare cu audienţa proprie mai mare sau mai mică, în funcţie de puterea echipei. Cu greu puteam găsi un model mai apropiat. Aceeaşi sfântă indiferenţă la spectacolul celeilalte echipe, la calitatea propriei prestaţii şi în general la ce se petrece în sală şi în culise. Nu contează sunetistul adus de la nunţi şi cumetrii, ronțăitul napolitanelor şi pufuleţilor în faţa scenei sau prezentările pline de dicţie, aplomb şi preţiozitate, dar complet desincronizate de conţinutul efectiv al spectacolului. E importantă doar participarea. O singură diplomă la toată lumea, şi ce dacă! Noi am fost acolo, noi am descălecat. Nu contează calitatea.

Apar formaţii, dispar formaţii. Site-uri noi: aşteptăm Wolfpack-ul; site-uri vechi: SFera Online se face Arhivă. Concursuri vechi, concursuri noi. Se schimbă participanţii, se schimbă generaţiile, spectacolul e mereu acelaşi, slab, fără strălucire. E doar premiul simplu, tern, de participare.

Nimic extraordinar nu se petrece, nici o stea nu apare meteoric pe firmament pentru cele 15 secunde de glorie, pentru a fi tradusă în milioane de exemplare in 5 limbi de circulaţie. Dar spectacolul continuă. Şi continuă în pofida faptului că performerii nu reuşesc să ţină în sală măcar o parte semnificativă din publicul celorlalţi artişti, astfel încât să nu pară că singurii spectatori care stau în sală de dimineaţa până seara sunt ziariştii fără ziar sau cei fără treabă pe-acasă.

Pentru copii e un bun început. Îi obişnuieşte cu scena – fără stres şi fără satisfacţii. Dar de acolo pot evolua. Însă doar o mică parte reuşesc. Iar acea mică parte nu este observabilă în literatura românească. Căci ce e util pentru un copil, devin pueril în execuţia unui adult. Acelaşi spectacol mediocru, nu poate fi derulat sub pretextul unui hobby fără a fi un acut semnal de decadenţă. Sau de pură copilărie.

Din păcate, singurii spectatori pe care-i avem şi se mai încumetă să ne aplaude sunt cei care ne sunt apropiaţi  şi legaţi de noi prin diverse alte resorturi. Nu ne vor aduce decât rareori critici, pentru că efortul de a sta pe scenă este extenuant, şi nu-şi permit să ne irite cu sfaturi mărunte de nespecialişti. Iar seara în pat, cu lumina stinsă, ne vom întoarce pe-o ureche pentru că a mai trecut un semestru, un an şi un festival, la care ne-am prezentat pentru c-am cotizat. Iar despre următorul vom vedea când s-o anunţa. Şi la anul şi la mulţi ani!