În căutarea blăniței mioritice

255px-Lorenzo_Costa_001Ce-o fi Argos? Câinele credincios al lui Odisseus? Sau micul regat al lui Argus fiul lui Zeus și al Niobei? Dar sigur nu Argo, corabia lui Argus fiul lui Arestor, conducător al argonauților, în căutarea lânii de aur. Mi-ar fi plăcut asta. Simbolistic ar fi fost plauzibil, dar vocala aceea subtil dar decisiv diferită, mă neliniștește.

La fel cum mă neliniștește discursul patetic, în favoarea profesioniștilor, dar departe de orice nuanță a profesionalismului, impresie întărită de editorialul încropit în grabă. Grăbite sunt frazele, virgulele uitate după semnul întrebării, diverse alte construcții care nu dau bine sub semnătura unui profesionist. Iar amintirea grabnică a regulii diacriticelor, din ghidul colaboratorului, mă întristează până peste poate. Cuvântul cheie, îngroșat și evidențiat, e greșit.

Demult îmi plăcea să fiu electronist amator, iar mai apoi am pătruns în rândurile radio-amatorilor. Am observat cu atenție pasiunea și profesionalismul de care dădeau dovadă acești reprezentanți ai tehnicii de vârf, reușind minuni cu echipamente minimaliste de cele mai multe ori. Legături radio cu Australia, pe vremea când sateliții se numărau pe degete. Astfel de exemple sunt nenumărate și dintre ei au răsărit White Hats ai informaticii prezente. Pentru mine au fost exemplul și în continuare sunt dovada vie că profesionalismul poate fi întâlnit mai ales printre amatori, oameni fără obligații altele decât cele liber asumate, de a pune în comun pasiunea și cunoștințele proprii.

Constrângerile materiale, iluzia răsplății financiare de multe ori strălucesc, aur fals, pentru a destrămă repede visele celor speră a profita de o astfel de răsplată. Nu e o pledoarie pentru a refuza răsplata cuvenită. E doar un îndemn înspre autoevaluare și autodeterminare. Căutați-vă drumul. Dar dacă vreți să scrieți, asigurați-vă întâi independența și apoi scrieți. Doar așa veți putea da maxima măsură a talentului vostru.

Argos Magazine este la început. Putea fi anunțat ca primă formă. O versiune beta a ceea ce va fi de la întâi aprilie. Contradicția promovării sub profilul primei ediții finite, dar nefinisate, diversele referințe interne la data de 1 april, ne sugerează doar orgolii, grabă și oarecare lipsă de profesionalism. Lucruri care se pot corecta, că doar e vorba de o echipă de profesioniști. Și tocmai de aceea, că veni vorba, un buget oricât de mic, ar fi adus ceva mai mult spectacol și rigoare unui proiect comercial în definitiv. Nu-mi pun problema reală a bugetului, nu e treaba mea. Dar zvâcul și bangul sonic al unei lansări dorite feerice, s-au fâsăit fără efect. Comparativ cu lansarea CPSF de la Gaudeamus, lansarea din această lună este un eșec.

Nu ne facem iluzii că noua revistă ar avea ca target publicul sau contributorii fanzinului sucevean, deși se recunosc o mulțime de referințe în primul editorial al Argos Magazine. Și aceasta prin simplul fapt că fanzinul Gazeta SF este de un amatorism respectabil, cel puțin o parte din colaboratori dând dovadă de profesionalism, străduindu-se să depășească nivelul mereu mai ridicat, dar auto-impus. În fine, ce era de spus, a cam fost spus.

Miorița e încă veselă și departe de pericol, argonauții nu visează la blănița ei. Iar Argos o fi hămăind fericit printre constelații, fără gânduri materialiste.

Dragă domnule Bucheru, dacă doriți rezultate, vă stăm la dispoziție.