Neşte premii

S-a luat obiceiul în ultimul an ca totul să fie făcut în stil românesc. Pe genunchi, în tramvai. C-o fi la Timişoara, Iaşi, Bucureşti, Craiova sau Braşov (deşi cineva îmi spune că la Braşov n-ar fi tramvaie). (Eu îi spun: las’ c-aveţi trenuri; în Braşov tot pline-s.)

Lumea e obosită, preocupată de Crăciun, de Anul Nou, de zăpezi fenomenale care anul acesta au prins si pe cetăţeni şi pe guvernanţi laolaltă, nepregătiţi, de 8 Martie şi de Paşte, şi om mai vedea ce s-o alege de viaţa noastră…

Lumea e atât de obosită că se pierd exact amănuntele cele mai importante: buna cuviinţă şi bunul simţ.

Bunul simţ care impune o pregătire minuţioasă a oricărui eveniment naţional de orice natură ar fi el, pentru a fi bine primit şi apreciat. Iar buna cuviinţă care cere să prezinţi evenimentul cât mai politicos cu putinţă, fără antagonizarea potenţialilor invitaţi. Cum se face dragilor, că am primit invitaţie dară la două evenimente naţionale, ambele pregătite pe genunchi, în tramvai, cu invitaţii scrise ori în stil meniu de birt sau şerveţel de hârtie, obraznice, imperative şi cu pretenţia de a fi cele mai importante evenimente de gen din România, pe categoriile respective, pentru anul 2012. Hmmm, nici asta nu e sigur, pentru că unul din ele a fost anunțat pentru 2011 şi efectuat în 2012. Adică bifat.

Nu revin la Romconul pe care îl voi rata, refuzând categoric invitaţia. Mă refer la premiile Vladimir Colin. Iniţiate de mult stimatul şi regretatul Ion Hobana. Premii care, deşi anunţate din decembrie anul trecut au fost programate tot în grabă şi superficial, fix la data la care era prevăzută o şedinţă de cenaclu a unei binecunoscute grupări bucureştene. Deci premii acordate pentru 2008-2010, anunţate în 2011 şi acordate în 2012. Invitaţia scrisă ca pe şerveţel, nu o voi cita în întregime:

 

“[…] * Rectificarea este “2010” in loc de “2011”, si in text, si pe afise.

PS:  Pentru PROSPECTART

Este NU o coincidenta ca decernarea premiilor COLIN se desfasoara la 2 ore de la inceperea sedintei voastre. Va asteptam la BASTILIA, IMPREUNA cu oaspetii vostri din mediul academic – pe care, de altfel, ii vom invita si personal. “

 

Vă las citatul exact spre analiză şi deziluzie. Acest gen de invitaţii cu forţa a devenit un obicei şi nu putem spune cu certitudine cine a fost iniţiatorul. Limbajul deloc elegant, deşi în public ne-am fi aşteptat la bună-cuviinţă şi la bun-simţ, se referă şi la oaspeţii din mediul academic, pe care în mod probabil trebuia să-i convingem, în prealabil. Forma de convingere de abordat, nefiind precizată.

Nu mai insistăm asupra faptului că din politeţe am respectat programul, dar am format o mică dar semnificativă delegaţie care să participe la decernare, împreună cu invitaţi din mediul academic. Nu ne-am manifestat prea tare dezamăgirea în faţa unei asistenţe puţin numeroase, mizând pe calitatea acesteia. Am fost pătrunşi de importanţa evenimentului, cu atât mai mult cu cât doi dintre laureaţi sunt colegii noştri de societate.

Cu mare surpriză observăm că cineva ne-a observat, în Observator. Şi nu numai că nu a fost încântat, ci chiar pomeneşte de bile albe şi de bile colorate. S-o fi apropiat Paştele şi cumva e vorba de ouă? Posibil. Nu, mă îndoiesc.

La o astfel de invitaţie cum să fi bănuit grandoarea şi importanţă evenimentului? Sau să bănuim că este precum în cărţile de istorie: “Faceţi acolo ceva, o masă rotundă, că o să rescriem noi istoria. În câţiva ani o să fie mai ceva decât Cina cea de Taină.”

 

“O bilă albă celor are au venit, una ceva mai colorată celor care ar fi putut amîna ședința de cenaclu pentru a participa cît mai mulți sefiști la decernarea premiilor Vladimir Colin, pînă una-alta, cele mai importante premii ale sefeului românesc. Sau din respect pentru memoria lui Ion Hobana, întemeietorul acestor premii, în 2000, împreună cu prietenul său Gerard Klein. Sau… din solidaritate de breaslă.”

 

Dragilor, un eveniment de importanţă se pregăteşte cu bun simţ, cu bună cuviinţă şi cu bunăvoinţă. Vă mulţumim că nu încercaţi să ne jigniţi în grup nici chiar după ce s-a încheiat evenimentul. Mulţumesc.

Tinerii sefişti afiliaţi însă nu primesc nici bile albe nici roz:

 

“Să nu vrea nici un tînăr scriitor să-l cunoască pe Sebastian A. Corn? Să schimbe o vorbă cu Liviu Radu sau cu Mircea Opriță? E drept că mulți dintre cei afirmați în ultima vreme nu locuiesc în București. Dar bucureștenii? Unde au fost tinerii scriitori bucureșteni? Unde a fost redactorul-șef al Gazetei SF, un bastion al tinerimii sefiste? Poate a avut probleme de sănătate. Dar toți tinerii sefiști să fi fost bolnavi? Chiar toți?”

 

Personal nu vreau să ştiu. Se trece repede cu vederea absenţa lor, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul celor de la ProspectArt, care au primit bilă colorată. Concluzionez că, în imaginaţia domnului Hăulică, cei de la ProspectArt sunt vinovaţi de eşecul unui eveniment nepregătit de ei, şi fatalmente nepregătit, cu o invitaţie oarecum improvizată şi sfidătoare, fără publicitate şi fără intenţia de a crea canale de comunicaţie.

Ar trebui să mă consider jignit a posteriori (sic), pentru faptul că am fost acolo, în acord cu colegii care au rămas, pierzând astfel oportunitatea de a asculta istorii irepetabile din partea unor somități, invitate la ProspectArt. Căci acea şedinţă obişnuită a cenaclului a strâns audienţă mai mare decât acele irepetabile premii. Atunci mă întreb, de ce oare domnul Gheracostea nu a avut ideea de a propune ca în şedinţă să se petreacă şi decernarea premiilor Vladimir Colin? De ce nu a avut ideea să comunice în prealabil şi cu participanţii sau organizatorii cenaclului înainte să trimită acele şerveţele? Sper că nu pentru că regretatul Ion Hobana rămâne pentru eternitate membru de onoare al SRSFF.

Promit că următoarea comisiune o voi scrie pe genunchi, în tramvai, ca să văd ce iese.