O.Z.I. – te miri că zboară

Coanda_1910Se tot discută despre îmbunătățirea randamentului în ce privește combustibilul legat de zbor. Sunt studii care arată că reducerea duratei de zbor cu 10 minute ar reduce consumul cu circa 4500 de litri și reducerea emisiilor de carbon cu peste 13 tone. Decolarea se face în circa 3 minute și costă 1500-2000 de litri. Mai mult, efortul depus la decolare trebuie să ia în seamă și această greutate suplimentară. Aterizarea este mai puțin costisitoare, consumând sub 1000 de litri.

Ce este surprinzător este că tehnologii din domeniul aviației se muta la sol, pătrunzând cu succez în transporturile pe cale ferată sau asociate, cum ar fi TGV și MAGLEV. În special MAGLEV este foarte aproape de zbor, fiind legat de sol (calea de rulare) doar prin perna magnetică. Această din urmă tehnologie nu are absolut deloc succes în aviație, deși ar face decolarea mai ușoară, mai sigură și mult mai puțin costisitoare.

Decolarea pe șină este aplicată pe portavioane de multă vreme, în sistemele de catapultare. Toto felul de alte inovații și-au făcut locul pe acolo, așa că nu m-ar mira deloc să aflu de catapulte magnetice în funcțiune, la fel cum au fost și proiecte de tunuri magnetice.

Ce ar însemna pentru aviație trecerea la decolare MAGLEV? Reducere enormă de combustibil, consumul per minut la decolare fiind de 3-4 ori mai mare decât maximul consumului de croazieră. Siguranță la decolare, abaterea de la traseu fiind imposibilă. Oprirea zborului în orice moment dacă se identifică probleme la sistemele avionului. Eliminarea perioadelor de folosirea a motoarelor în suprasarcină la decolare, cauza cea mai frecventă a incapacitării acestora. Reducerea la aproape zero a vibrațiilor la decolare, iarăși o cauză cunoscută de reducere a caracteristicilor de fiabilitate a unui aparat de zbor.

Fără îndoială, aterizarea ar putea profita la fel de bine de MAGLEV. Eliminarea șocului la aterizare sau reducerea lui merită de o mie de ori banii, fiecare călător ar fi fericit să nu audă nici duruiala roților pe tarmac la decolare, sau golul de aer la desprindere sau mica prăbușire la aterizare, continuată cu deruta piloților strângând manșele. Ușor de închipuit o aterizare pe noapte, cu ploaia bătând sălbatic în hublouri, cu o furtună care împinge avionul dincolo de centrul pistei.

800px-Avion_Bleriot_XI_1909Da, ar trebui adaptate pistele, aeroporturile, avioanele și toate prostiile de genul ăsta, care sunt cam la fel de pe vremea lui Blériot. Nu e vorba de siguranța pasagerilor ci mai mult de siguranță făcutului de bani, de-asta și-au pierdut companiile de aviație cotele și uneori existența. Pentru că partea financiară era prioritară. Când te ocupi de clienți, oamenii nu te uită.

Ca să închei: la naiba, este 2013, de ce mai zburăm ca în 1913? Zborul cu reacție fusese deja inventat de Coandă, nu?