Începuturi la gazetă

Am fost curios luna aceasta să văd mai în amănunt ce se scrie la Gazeta SF. Se scrie, dar constatăm că mulţi autori autorii sunt la începuturi. Ceea ce nu e o ruşine. Însă mai au mult de exersat şi nu vorbesc de gramatică. Ca să fac un joc de cuvinte, e vorba chiar de începuturi, de primele fraze, care pot captiva sau demotiva subit un cititor. Prin urmare să le luăm mărunt, la tocător.
Descoperirea, Ionuţ Baciu – Încercare de a ne introduce într-un univers intens tehnologic e ridiculizată din start de “indestructibilul robot biomecanic” şi de “hârtia subţire, dar deosebit de rezistentă”, urmate de frazări abundente în atribute. De fapt tot textul este o joacă de-a “ştiu prea multe, dar mă minunez ce chestie am descoperit”. Am căutat să găsesc raţiuni pentru a-l lectura dincolo de început, “dar în zadar”. Început a fost un indiciu solid pentru “skip”.
Gânduri cenuşii, Cătălin Cofaru – Un început corect, care prefigurează parţial începutul acţiunii şi induce un ritm în crescendo. Am parcurs primele fraze şi chiar un pic mai mult cu interes. L-am marcat pentru o lectură mai atentă.
Neantul, Marcel Gherman – Voi sări peste motto, dând exact peste trezirea în vid. O fi bună pentru economia prozei, dar eliminarea spaţiului referenţial oferită ab initio cititorului descrie mai curând un coşmar. Oniric. Right. Next.
Povestiri, F.I. Haidamac – Dialog, cu un tip de la guvern, în contradictoriu. Interesant pentru majoritatea, aş spune. Nici nu trebuie să stau pe gânduri, sună atractiv de la început. Bun pentru lectură atentă.
Îngerii sărută cu ochii deschişi, N. Vasilcovschi şi M. Boboc – Prăbuşirea printre stelele eterice ale Raiului deja m-a făcut sceptic şi prea atent la detaliu. Iar când am ajuns la explicativul “resemnarea faţă  de revolta mereu înăbuşită” cu butade de gen: “în sânge”… Cu greu am mai citit “durerea confuză de dincolo de cuvinte”. Că mare dreptate ai. Skip! Textul e defavorizat şi de corpul de literă un pic prea mic.
Eu sunt cosmic, Mircea Boboc – Frumoasă metafora cu “pământul răbdător”. Folosită în alt context, de obicei. Atenţie, adică. “O ridic prin simpla încordare a privirii” mă face şi pe mine să mă gândesc. Cineva care ridică aşa simplu, ar trebui doar să privească. Iar dacă privirea e atât de puternică, la ce-i mai trebuie degetele pentru o simplă nucă? Ca să nu mai vorbesc de brusca negare a cunoaşterii de către personaj a noţiunilor introduse mai devreme. Nuca ar fi trebuit să fie un mic meteor verde cenuşiu, care se dezagregă parţial la impact. Fiinţă? După ce se desface în cădere? Prea multe contradicţii. La limită, dar next.
Străinul din dormitor, Aurelia Chircu – Intrăm abrupt în trezirea unui personaj. Gustul indefinibil şi necesar trezeşte curiozitatea. Întrezărim un vrăjitor în următoarele fraze şi decizia e rapidă. Cred că vom citi mai atent, deşi un moment părea un text dependent de oniric.
Frânturi, Alexandra Fratu – Poate data viitoare, astăzi metatextul ne-a făcut figura.
Începutul sfârşitului, Ilinca Ioana Rusu – Despre ce vorbeam? Chiar titlul e demotivant şi trist. La revedere. Atât pentru azi.
Avem totuşi câteva texte interesante de citit. Dacă vor confirma sau nu, voi fi discret. Demersul de faţă nu e făcut pentru a înfiinţa statistici sau pentru a da note lucrărilor. Cu referinţă strictă la debutul unei lucrări, acordaţi mai multă atenţie frazelor de început, şi dacă se poate, titlului.