Samsung Galaxy! Note! Nexus! S2!

M-am pornit. Vreau un nou mobil care să facă mai multe, să ducă mai multe, să mă distreze mai bine. Realmente? NU. Doar ce mi-am închis contul de facebook şi am mai mult timp liber pentru scris. Am nevoie de un nou telefon? NU. Old-timerul meu, Motorola Defy
(are deja un an de când mă serveşte cu fidelitate) încă face treabă bună. În ciuda căzăturilor şi simulărilor submarine, e la fel de negru, de lucios şi imperturbabil de precis ca în prima zi. Adică, mai precis, pentru că i-a mai venit un update la cap.

 

Deci nu am nevoie de un nou telefon, dar m-a lovit o febră. Vreau un nou telefon. Vreau mai curând o nouă tabletă. De-asta decizia e atât de grea. Vreau o chestie care să-mi permită să scriu cu degeţelele mele mici (cum remarca cineva răutăcios), prea mici pentru un tab de 10″ indiferent cine-i este creatorul. Astfel că după ce am cochetat cu Motorola Droid RAZR, ameţit de blindajul de kevlar şi de subţirimea în talie, m-am trezit brusc cu gândul că nu vreau un telefon subţire ca să-i pun imediat capac. Deh, se zgârie kevlarul.

 

Marea mea agitaţie a început de când Samsung a pătruns pe piaţa românească cu Galaxy Nexus şi Galaxy Note, de parcă Galaxy S2 nu era suficient să sucească minţile păcătoşilor. Prima mea opţiune ar fi Galaxy Note.

 

Galaxy Note. De ce? Ecranul imens pentru un telefon îl face să domine. Are 5.3″ şi rezoluţie de laptop – 1280×800 sau 800×1280 (deşi o să stea mai mult la orizontală). Exact rezoluţia taburilor de 10″. Asta îmi place cu adevărat. Rezoluţie mare pe un ecran rezonabil. (Vă scriu acest articol de pe un laptop cu ecran full HD, pe 15.4″). Ca să pună nu una, ci mai multe cireşe peste prăjitura deja gustoasă – butoanele senzitive sunt hardware şi în afara ecranului. Procesorul este dual-core la 1.4 GHz, fiind cel mai rapid din gamă. Deşi e mărişor, e destul de subţire şi reuşeşte să stea bine de tot sub 200 de grame. 2500 de miliamperi pe baterie îi asigură autonomie de tabletă. Are stilus, cu senzor dublu în ecran – capacitiv şi rezistiv. Şi urmează să primească destul de curând un ICS. Adică un sandwich cu îngheţată!

 

Galaxy Nexus. De ce? Ecranul imens pentru un telefon care nu are pretenţii de tabletă. Rezoluţie de 720×1280, din care butoanele soft or să revendice o bandă, la diagonala de 4.65″. Brandul Nexus  (Google) şi ICS-ul nativ. Dual-core la 1.2 GHz. Are destule cireşe şi Nexus – acceleraţie hardware nativă (are ICS). Primul la update-uri. Deşi oleofob, nu are ecran Gorilla. Deşi cu dimensiune respectabile, e uşor, are forma rotunjită caracteristică şi ecranul curbat. Arată magnific şi impunător.

 

Alegerea mea e clară, pentru că tânjesc după autonomie, libertate de expresie, editare de content, compoziţie şi tableta mea în buzunar. Orice-ar spune colegul meu, utilizator de telefon, care şi-a proptit deja un RAZR lângă batistă (suspinând în secret după Nexus), eu aleg un Samsung Galaxy Note, pentru nota lui aparte, pentru că reuneşte două într-unul şi îmi poate oferi un plus de libertate de mişcare, deşi aparent îmi ocupă un pic mai mult din spaţiu.

Eh, încă nu l-am luat. Timp de două săptămâni mai puteţi încerca să mă convingeţi să mă răzgândesc! Aştept părerile voastre!

Am pus şi linkuri către Evomag, coincidenţă, exact în perioada asta au promoţii la telefoane!