– Matei, hai la şcoală! E „săptămâna altfel” şi nu trebuie să întârziem, i-am zis fiului meu de dimineaţă, grăbind ieşirea pe uşă. Şi bine am făcut ca ne-am grăbit.
În parcare, la ieşirea de pe alee, făcea manevre întortocheate o blondă. Avea de gând sa întoarcă maşina în trei mişcări dar o uitase pe a doua astfel ca a repetat-o de vreo cinci ori, până sa nimerească traiectoria. Deşi avea suficient loc.
În fine, am ieşit pe Parva, care era blocată. Pe ambele sensuri, de la un cap la altul. Şi efectiv blocată la actualul şantier de metrou „Valea Ialomiţei”.
– Matei, coboară aici şi fugi la şcoală.
Am rămas singur în maşină, mergând la pas, nerăbdător să evadez la prima intersecţie. O maşină trece, alta întoarce, a treia parchează, eu fac dreapta şi ajung pe aleile pline de gropi dintre blocuri. După ce or înverzi pomii, s-ar putea sa nu le mai vedem la fel de acut. Îmi urmez traseul, care trece prin spatele pieţei „Valea Ialomiţei”, unde dau de originea blocajului de pe Parva. În plină stradă, un camion răsturnase nisipul, un muncitor mai punea în roabă ca să elibereze drumul pentru maşini, iar dirigintele, în dreptul lui, stătea cu spatele.
– Nu-i vina mea, spune muncitorul ridicând din umeri. Dirigintele se făcea că nu vede coloana de maşini care claxonau sau nu. Iar şoferul care răsturnase grămada de nisip, nu o făcuse de capul lui.
Deci, e evident, cine o pune în drum şi fuge e la fel de nevinovat.
Suntem o ţară de nevinovaţi.
Apr 4 2012
Drumul Taberei – şantierul nevinovaţilor
În parcare, la ieşirea de pe alee, făcea manevre întortocheate o blondă. Avea de gând sa întoarcă maşina în trei mişcări dar o uitase pe a doua astfel ca a repetat-o de vreo cinci ori, până sa nimerească traiectoria. Deşi avea suficient loc.
În fine, am ieşit pe Parva, care era blocată. Pe ambele sensuri, de la un cap la altul. Şi efectiv blocată la actualul şantier de metrou „Valea Ialomiţei”.
– Matei, coboară aici şi fugi la şcoală.
Am rămas singur în maşină, mergând la pas, nerăbdător să evadez la prima intersecţie. O maşină trece, alta întoarce, a treia parchează, eu fac dreapta şi ajung pe aleile pline de gropi dintre blocuri. După ce or înverzi pomii, s-ar putea sa nu le mai vedem la fel de acut. Îmi urmez traseul, care trece prin spatele pieţei „Valea Ialomiţei”, unde dau de originea blocajului de pe Parva. În plină stradă, un camion răsturnase nisipul, un muncitor mai punea în roabă ca să elibereze drumul pentru maşini, iar dirigintele, în dreptul lui, stătea cu spatele.
– Nu-i vina mea, spune muncitorul ridicând din umeri. Dirigintele se făcea că nu vede coloana de maşini care claxonau sau nu. Iar şoferul care răsturnase grămada de nisip, nu o făcuse de capul lui.
Deci, e evident, cine o pune în drum şi fuge e la fel de nevinovat.
Suntem o ţară de nevinovaţi.
By Eugen Lenghel • Scurte 0