25 noiembrie 2012. Ziua în care se termină târgul de carte Gaudeamus, unde nu s-a pomenit de Henri Coandă. Ziua în care Aeroportul Otopeni, folosind abuziv numele ilustrului inventator, nici măcar nu s-a obosit să îl comemoreze. Ziua în care guvernul român şi instituţiile sale de cultură sau presă, nu s-au catadicsit să “folosească” măcar acest “brand” mai vechi chiar decât Brâncuşi sau Enescu.
Statul român se mulţumeşte doar să folosească şi să uite. Managementul unui aeroport naţional îşi permite să “ia” şi să nu plătească, măcar subvenţionând un muzeu. Statul român îşi permite să ignore şi să faciliteze această uitare şi Academiei Române, propulsând în uitare pe unul din cei mai celebri inventatori români. Statul român şi academia română demonstrează astfel calități anti-româneşti, oneroase şi de o extremă superficialitate morală.
Henri Coandă şi-a oferit invenţiile statului român, care părea că înainte de moartea sa survenită la 25 noiembrie 1972, îl apreciază. S-a întâmplat la fel şi cu ilustrul Brâncuşi, ale cărui opere lăsate prin testament României, au fost REFUZATE.
Statul român, socialist, comunist, sau post comunist, are aceeaşi abordare perenă: refuză recunoaşterea românilor care fac România cunoscută în lume. Români, treziţi-vă. România nu vă vrea.
Lucrurile, în România stau aşa: cu excepţia parlamentarilor, miniştrilor, şi a altor înalţi funcţionari de stat şi de partid, fost sau actual, românilor li se induce sentimentul de vinovăţie că ocupă acest pământ. Sunt îndemnați cu forţa sau cu duhul blândeţii să-şi caute de lucru în altă parte.
În acest ceas, înainte de ziua României, le urez actualilor, foştilor şi viitorilor: de haram aţi luat, de haram s-a dus. Ştim că a fost ideea voastră să găuriţi steagul, ştim că vreţi să-l păstraţi găurit pe mai departe.
Da, pe cuvânt. Promovaţi caloriferul. Şi inventatorii apei calde.
Nov 25 2012
Henri Coandă – comemorarea a 40 de ani de la dispariţie
25 noiembrie 2012. Ziua în care se termină târgul de carte Gaudeamus, unde nu s-a pomenit de Henri Coandă. Ziua în care Aeroportul Otopeni, folosind abuziv numele ilustrului inventator, nici măcar nu s-a obosit să îl comemoreze. Ziua în care guvernul român şi instituţiile sale de cultură sau presă, nu s-au catadicsit să “folosească” măcar acest “brand” mai vechi chiar decât Brâncuşi sau Enescu.
Statul român se mulţumeşte doar să folosească şi să uite. Managementul unui aeroport naţional îşi permite să “ia” şi să nu plătească, măcar subvenţionând un muzeu. Statul român îşi permite să ignore şi să faciliteze această uitare şi Academiei Române, propulsând în uitare pe unul din cei mai celebri inventatori români. Statul român şi academia română demonstrează astfel calități anti-româneşti, oneroase şi de o extremă superficialitate morală.
Henri Coandă şi-a oferit invenţiile statului român, care părea că înainte de moartea sa survenită la 25 noiembrie 1972, îl apreciază. S-a întâmplat la fel şi cu ilustrul Brâncuşi, ale cărui opere lăsate prin testament României, au fost REFUZATE.
Statul român, socialist, comunist, sau post comunist, are aceeaşi abordare perenă: refuză recunoaşterea românilor care fac România cunoscută în lume. Români, treziţi-vă. România nu vă vrea.
Lucrurile, în România stau aşa: cu excepţia parlamentarilor, miniştrilor, şi a altor înalţi funcţionari de stat şi de partid, fost sau actual, românilor li se induce sentimentul de vinovăţie că ocupă acest pământ. Sunt îndemnați cu forţa sau cu duhul blândeţii să-şi caute de lucru în altă parte.
În acest ceas, înainte de ziua României, le urez actualilor, foştilor şi viitorilor: de haram aţi luat, de haram s-a dus. Ştim că a fost ideea voastră să găuriţi steagul, ştim că vreţi să-l păstraţi găurit pe mai departe.
Da, pe cuvânt. Promovaţi caloriferul. Şi inventatorii apei calde.
By Eugen Lenghel • Reflectii 0