Târgul de carte Science Fiction si Fantasy “Final Frontier” 2012, 17 martie, în imagini, bineînţeles incomplet 😉

Ce pot spune despre prima zi de târg, din amintiri, reîmprospătate de poze, dar totuşi suprascrise de impresiile zilei următoare…

A fost prima zi caldă din an, după săpat tranşee prin zăpadă, de ajunsesem să umblu cu lopata de zăpadă în maşină. M-am bucurat de o plimbare prin parcul izvor, şi am fost surprins să văd vechi cunoştinţe stând în faţa intrării, zgribuliţi, de parcă nu venise nimeni şi uşa era încuiată. Nu era chiar aşa, dar nici mulţi vizitatori nu accesaseră spaţiul plin de cărţi, la acea oră matinală. Cert este că până pe la 11:30 am avut timp berechet să stau de vorbă cu cei care erau prin zonă şi puneau la punct ultimele detalii.

Am intrat în sala de conferinţe, oarecum deranjându-i pe cei de la Star Wars – imperialii veniţi să cotropească, nefiind deloc dispuşi să elibereze sala la 11:30 când începea şedinţa Wolfpack. Atitudine imperialistă, tipică pentru Darth Vader şi Boba Fett, lucru ce explică de ce personaje mai luminoase precum cavalerii Jedi nu erau prezenţi la întrunire.

Şedinţa de cenaclu a fost oarecum scurtă, textul pregătit de Mirela Ioniţă nefiind de anvergură. “Raportul” a fost citit rapid, fără a pune probleme. Criticul Florin Pîtea a fost bineînţeles pe fază şi a sugerat căile de îmbunătăţire. Într-adevăr, după o punere în subiect destul de abruptă, dilema raportorului determina îngroparea rezultatului muncii sale. Sub impresia că raportorul e totuşi robot, nu ar fi deranjantă lipsa de eficienţă?

Am avut ocazia să particip la lansarea “Aporisticon”, ediţia adăugită, de Mihail Grămescu, o carte pe care abia aştept s-o recitesc. Multe amintiri, multe rememorări despre cum se scria şi se publica altădată, despre tiraje uriaşe.

Bineînţeles, urmată de decernarea Marelui Premiu Seniorii Imaginaţiei, maestrului Liviu Radu, care a fost răsfăţatul ediţiei, primind cele mai multe premii şi având bineînţeles şi lansări. La mai multe!

Printre picături am văzut şi spectacolul prezentat de Oliviu Crâznic, privind literatura gotică, mai slab reprezentată la noi, dar totuşi cu destui amatori de gen.

Voi reveni cu text şi cu imagini din ziua a doua.

[nggallery id=1  template=galleryview]

Nu mai e un secret că feisbuc  face tot ce poate să pună stăpânire pe datele noastre. Ba chiar face un plus-efort acum când se privatizează, că pe urma nu contează. Cel puţin în State, cele mai civilizate şi foarte democrate, poliţia se inspiră din pagini de feisbuc. Cum de au acces? E simplu. Orice fraier de pe feisbuc  acceptă oricâţi prieteni, doar să se laude cu ce reţea mare are. Contează numărul, nu calitatea. Vezi o puştoaică de generală cu 5000+ de fani. Cum draq? In primul rând sub 18 ani n-ar trebui să aibă cont. Părinţii ar trebui să ştie chestia asta si să fie mai atenţi.More

S-a luat obiceiul în ultimul an ca totul să fie făcut în stil românesc. Pe genunchi, în tramvai. C-o fi la Timişoara, Iaşi, Bucureşti, Craiova sau Braşov (deşi cineva îmi spune că la Braşov n-ar fi tramvaie). (Eu îi spun: las’ c-aveţi trenuri; în Braşov tot pline-s.)

Lumea e obosită, preocupată de Crăciun, de Anul Nou, de zăpezi fenomenale care anul acesta au prins si pe cetăţeni şi pe guvernanţi laolaltă, nepregătiţi, de 8 Martie şi de Paşte, şi om mai vedea ce s-o alege de viaţa noastră…More

M-am răzgândit. Gălăgia fără rost, făcută chipurile în sprijinul meu şi a lui Marian Truţă are doar scopul de a regla nişte conturi. Articole imprecise, chipurile iau apărare unor colegi de breaslă, doar pentru a demonstra cu superioritate şi cu amicale coturi în coaste că suntem “miraţi”. Şi până a ne spăla de scuipatul lui Secu, ne mai scapă şi ele un pic imaginea prin noroi.

Nu dragă Hăulică, nu ne miră nimică. Toată ţara e după bani, după “supravieţuire”, ieşită la vânat. Toată lumea e la produs şi pentru a păstra aparenţele, tăticii îşi zâmbesc peste gard, fiecare împingându-şi odraslele la “joacă”. Şi dacă iese câte-o vânătaie, ce  dracu’, doar aşa s-a călit oţelul.More