În luna mai a acestui an, îmi exprimam destul de vocal dezamăgirea despre starea României, care se îndreaptă constant spre haos. Excepţional era faptul că pe atunci consideram posibilă o revenire, fiind în acel punct de inflexiune, în care orice semnal de alarmă putea trezi conştiinţele adormite ale românilor. Am văzut cu proprii mei ochi voturi aruncate de români împotriva românilor, pentru un oricât de mic câştig, ipotetic şi ireal. Eram totuşi optimist, crezând ca totuşi, e vorba de reacţii izolate.
Nu este aşa. Destabilizarea României, începută de când cu instalarea scutului antirachetă de la Deveselu, continuă. Partenerul comercial de la Est, continuă să râdă în barbă, cot la cot lângă Bunicuţă. Ehei Lupule, te-a prins Scufiţa Roşie de ouă, şi nu-ţi dă drumul.
Un coşmar pornografic ilogic, asta e politica românească actuală. Legea care guvernează este legea bunului plac votat. „Suntem mai mulţi, votăm şi iese cum vrem noi”.
Am avut o întâmplare similară când eram copil. Aveam cam 9 ani, şi eram în faţa blocului meu, la joacă cu un vecin. De-odată m-am trezit înconjurat de 5-6 puradei sub 6 ani, am primit doi pumni, şi până sa strig după ajutor, am rămas iar singur şi cu buza sparta. Exact aceeaşi senzaţie o am urmărind mişcările violente şi lipsite de eleganţă ale politicienilor „de prim rang”. Urgenţa era primul pretext, auto-justificată şi plină de saliva avidului de putere.
Aş vrea să le spun: domnule Ponta, dacă vă îngrijiţi în halul acesta de Economie, cu Leul în dizgraţie, Bursa în cădere şi investitorii care se retrag, eu nu vă spun decât la revedere. Mă forţaţi să plec din ţară şi să caut azil politic. Da domnule Ponta, mă forţaţi să fug de politica pe care înţelegeţi să o promovaţi. Doamnă Merkel, mă primiţi? România a ajuns mai rău decât Ungaria. România îşi pierde Onoarea.
În primăvară am făcut eforturi personale pentru a pune România pe harta acceptată a europenilor pasionaţi de un anume gen literar. M-am bucurat văzându-l pe M.R. Ungureanu prim ministru, ştiind că are unele afinităţi culturale comune. Nu simpatizez politic, ci doar cultural. Acum, cu scandalul acesta pestriţ, cu forţarea unei suspendări la limita credibilităţii, vă anunţ că aţi demolat complet eforturile mele, aţi făcut ca investiția mea în relaţiile culturale ale României să fie fără valoare şi complet nejustificată.
Aţi făcut ca România să fie considerată drept ţara care nu merita să intre în Uniunea Europeană.
Nu voi aminti de suspiciunea de plagiat pe care încercaţi s-o acoperiţi, nu s-o demontaţi.
Nu v-am ales eu domnule Ponta. Aţi fost numit. Acum aveţi o gaşcă mare.
Sunt cu ochii pe voi. Şi nu sunt singur, de data aceasta.
Jul 6 2012
Gaşca cea mare a micului titulescu
În luna mai a acestui an, îmi exprimam destul de vocal dezamăgirea despre starea României, care se îndreaptă constant spre haos. Excepţional era faptul că pe atunci consideram posibilă o revenire, fiind în acel punct de inflexiune, în care orice semnal de alarmă putea trezi conştiinţele adormite ale românilor. Am văzut cu proprii mei ochi voturi aruncate de români împotriva românilor, pentru un oricât de mic câştig, ipotetic şi ireal. Eram totuşi optimist, crezând ca totuşi, e vorba de reacţii izolate.
Nu este aşa. Destabilizarea României, începută de când cu instalarea scutului antirachetă de la Deveselu, continuă. Partenerul comercial de la Est, continuă să râdă în barbă, cot la cot lângă Bunicuţă. Ehei Lupule, te-a prins Scufiţa Roşie de ouă, şi nu-ţi dă drumul.
Un coşmar pornografic ilogic, asta e politica românească actuală. Legea care guvernează este legea bunului plac votat. „Suntem mai mulţi, votăm şi iese cum vrem noi”.
Am avut o întâmplare similară când eram copil. Aveam cam 9 ani, şi eram în faţa blocului meu, la joacă cu un vecin. De-odată m-am trezit înconjurat de 5-6 puradei sub 6 ani, am primit doi pumni, şi până sa strig după ajutor, am rămas iar singur şi cu buza sparta. Exact aceeaşi senzaţie o am urmărind mişcările violente şi lipsite de eleganţă ale politicienilor „de prim rang”. Urgenţa era primul pretext, auto-justificată şi plină de saliva avidului de putere.
Aş vrea să le spun: domnule Ponta, dacă vă îngrijiţi în halul acesta de Economie, cu Leul în dizgraţie, Bursa în cădere şi investitorii care se retrag, eu nu vă spun decât la revedere. Mă forţaţi să plec din ţară şi să caut azil politic. Da domnule Ponta, mă forţaţi să fug de politica pe care înţelegeţi să o promovaţi. Doamnă Merkel, mă primiţi? România a ajuns mai rău decât Ungaria. România îşi pierde Onoarea.
În primăvară am făcut eforturi personale pentru a pune România pe harta acceptată a europenilor pasionaţi de un anume gen literar. M-am bucurat văzându-l pe M.R. Ungureanu prim ministru, ştiind că are unele afinităţi culturale comune. Nu simpatizez politic, ci doar cultural. Acum, cu scandalul acesta pestriţ, cu forţarea unei suspendări la limita credibilităţii, vă anunţ că aţi demolat complet eforturile mele, aţi făcut ca investiția mea în relaţiile culturale ale României să fie fără valoare şi complet nejustificată.
Aţi făcut ca România să fie considerată drept ţara care nu merita să intre în Uniunea Europeană.
Nu voi aminti de suspiciunea de plagiat pe care încercaţi s-o acoperiţi, nu s-o demontaţi.
Nu v-am ales eu domnule Ponta. Aţi fost numit. Acum aveţi o gaşcă mare.
Sunt cu ochii pe voi. Şi nu sunt singur, de data aceasta.
—-
* Nu încerc să desconsider pe Marele Titulescu.
By Eugen Lenghel • Reflectii 0