Desprăfuirea continuă

Prieteni apropiaţi m-au sfătuit să nu răspund mizeriilor aruncate cu lopăţica într-o anume publicaţie. Le urmez sfatul. Departe de a răspunde acestor acuzaţii, voi formula esenţa dezamăgirii personale privind acea revistă. Este vorba de Helion, publicaţie a clubului Helion, pe care recent l-am susţinut la Eurocon, în virtutea principalei sale calități, de a fi clubul cu activitatea neîntreruptă cea mai lungă din România. Iar revista este de asemeni cea mai longevivă atât în varianta tipărită cât şi cea electronică. Din nefericire aceste calităţi au început a fi folosite drept suport moral argumentativ pentru ceea ce se publică în revista Helion de la un timp încoace.

Nu vorbesc despre atacurile îndreptate împotriva subsemnatului. Acestea fiind atât de superficial concepute, încât e vizibilă motivaţia autorilor cât şi minciuna defilată în articolele respective. Neplăcut este grobianismul anumitor exprimări şi aspiraţiile autoritare, metehne vechi ale autorilor. După cum spuneam, articolele de atac, concepute după formula clasică a tabloidelor, “muşcă şi fugi” – în speranţa creşterii audienţei – sunt strecurate printre texte de o mai mare valoare semnate de Mircea Opriţă, Cornel Robu, Lucian Vasile Szabo şi alţii, folosind prestigiul acestora pentru credibilizarea afirmaţiilor pline de efervescenţă irealului, dar prezentate drept adevăruri. Atacurile ating orice persoană sau instituţie care îndrăzneşte să nu ia în seamă dorinţele imperative ale anumitor reprezentanţi ai clubului Helion, sau manifestă iniţiative pe care aceiaşi reprezentanţi si le-ar fi dorit ale lor. Nu voi face o trecere în revistă a acestor “ţinte”, dar se poate afirma că numărul acestora depăşeşte cu uşurinţă o duzină. E vorba de o activitate consistentă şi de durată.

Bineînţeles că în goana după glorie şi audienţă, unele publicaţii se lasă pătrunse de falsa impresie că orice scandal este benefic, dar de aici, până la a transforma o revistă cu tradiţie, într-o revistă de scandal, chiar sub acoperirea unor nume consacrate, părea a  fi o cale ceva mai lungă. Din păcate, revista Helion a parcurs-o, iar strigătele elocvente din ultima vreme, referitoare la numărul de vizitatori, susţin această ipoteză a dorinţei creşterii traficului sau a tirajului.

Suntem dezamăgiţi de această reformare negativă a valorilor, de persistenţa susţinerii unei atitudini care, departe de a fi constructivă, devine preponderent distructivă, permiţând manifestări lipsite de beneficiul moralităţii, având ca scop demolarea, prin cuvântul scris, a iniţiativelor străine clubului, concomitent cu refularea anumitor complexe.

Nu voi insista că dreptul la replică sau apelul la raţiune le e străin coordonatorilor Helion. E aparent dreptul lor de a înăbuşi orice replică. Din păcate.