Şarje nevinovate

M-am răzgândit. Gălăgia fără rost, făcută chipurile în sprijinul meu şi a lui Marian Truţă are doar scopul de a regla nişte conturi. Articole imprecise, chipurile iau apărare unor colegi de breaslă, doar pentru a demonstra cu superioritate şi cu amicale coturi în coaste că suntem “miraţi”. Şi până a ne spăla de scuipatul lui Secu, ne mai scapă şi ele un pic imaginea prin noroi.

Nu dragă Hăulică, nu ne miră nimică. Toată ţara e după bani, după “supravieţuire”, ieşită la vânat. Toată lumea e la produs şi pentru a păstra aparenţele, tăticii îşi zâmbesc peste gard, fiecare împingându-şi odraslele la “joacă”. Şi dacă iese câte-o vânătaie, ce  dracu’, doar aşa s-a călit oţelul.

Aşa că nu-i nici o supărare dacă mai împunge câte unul prin gard drept în coastele celui care zicea “mersi”. A.C., mersi pentru ace. Cu tandreţe şi deplină delicateţe, Buzdugan face şi dânsul o analiză “rece”. Mai spre ceafă, că dă bine. Aşa, acolo aveam părul prea des…

Sunt dezamăgit, ca şi Balin Feri. Lumea crede, încă mai crede, după ce pe Scifientland s-a demonstrat clar că textele cele mai proaste au luat premiile cele mai mari, că jurizarea de la un respectabil concurs de proză din toamna trecută e inatacabilă. Prin urmare premiile sunt prestigioase. Vă spun că nu este aşa. Rare sunt premiile din ziua de azi, acordate pe merit. Şi din păcate sunt exact cele mai contestate. De ce? pentru că toţi ar vrea să fie pe listele respective.

Deci, până de curând Helion avea o aură de austeritate imperială, imparţialitate şi de absolută probitate în ce priveşte concursurile. Cum a apărut prima dovadă că nu este aşa, la primul pretext s-au revărsat norii în curtea lor. Am dat noi semnalul? Da. Lenghel a îndrăznit să oprească “importanta ştire” că s-ar organiza un Helion-Romcon. L-a băgat în seamă cineva? Nu.  Ba da, Secu. Şi în loc să tacă imperial, s-a dezlănţuit ca micul caporal, folosind un limbaj demn de cazarmă. L-a băgat în seamă cineva? Nu. Ba da. Articolul lui Mircea Coman şi-a făcut datoria imperturbabil, trecând cu lumina peste câmpul de bătaie. Precum farul, nu s-a oprit acolo şi a continuat până şi-a îndeplinit datoria.

Mulţumesc Mircea Coman pentru obiectivitate. Tu eşti într-adevăr eroul zilei, fără pic de ironie. Dintre toţi doar tu ţi-ai făcut datoria. Eu însumi şi Marian, am ezitat, am încercat, ne-am lăsat traşi de mâneci şi am răbufnit într-un târziu, pentru a fi prinşi în circul de vaiete şi prefăcută compasiune.

Acestea erau clarificările necesare, legăturile de substanţă, care leagă munca de noroc. Căci premiile, ca şi loteria ţin de noroc. Iar scrisul de cu totul altceva. Mi-o dovedeşte un prieten, lăudat de toată lumea că scrie bine, dar ocolit şi de premii şi de antologatori, că de volum se fereşte singur.

Notă: Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare şi ficţională. Numele şi personajele descrise sunt fictive. Orice încercare de a identifica nume sau personaje va fi considerată răuvoitoare.