Atât!

E duminică. Ziua a doua de “romcon”. Cu “r” mic. Scriu despre ale mele şi mă simt asaltat de întrebări prieteneşti, de ce nu amintesc de un eveniment naţional, mai ales după ce revista Galileo a anunţat din surse proprii “premiile romcon”. Ca să spun sincer, nu cred că romconul de zilele astea e un eveniment naţional. Scandal naţional, mai curând. Căci nu e uşor să azvârli cu pietre peste 600 de km şi să fii luat în seamă.

Conceput ca suport pentru lansarea la apă a unei asociaţii cu nume de barcă, care chipurile salvează fandomul de la înec, toată manifestarea este doar o farsă, în care şi scandalul a fost regizat, pentru a putea atrage atenţie şi audienţă. Din punctul acesta de vedere au reuşit. Motivaţia demersului este rarefiată puternic. O asociaţie salvatoare, ca să salveze fandomul de cine, sau de ce? Transparenţa e cu atât mai covârşitoare cu atât mai mult cu cât aşa zisele victime din poză sunt de fapt agresorii.

Atât.

Ce spuneam, de premii. Premiile dinspre Helion au început să mă lase absolut indiferent. Nu pentru că aş fi fost defavorizat la ultimul concurs. Ci pentru că am avut ocazia să privesc modalitatea de jurizare şi acordare, pe criterii pronunţat politice şi nu numai. Mai mult, suspiciunile mi-au fost confirmate independent. De aceea nu mai am încredere în nici-un juriu patronat de Helion. Mi-or zice unii: măi, tu ce ai cu Helion? Că doar te-ai certat cu Secu? Aşa este, dar Secu purta pălăria Helion în momentul când şi-a lansat invectivele, iar Szabo n-a binevoit nici măcar să-şi exprime poziţia. Pro sau contra. Deşi a fost rugat să tempereze limbajul colorat din revistă. Concluzia e una singură.

Atât.

La Helion, regizor de sunet este Secu şi nu am nevoie să aştept următoarea apariţie a unei reviste care colportează scandaluri pentru a-şi creşte audienţa şi care prezintă vizitele boţilor de căutare drept vizitatori unici, ca să aflu că fulgerele jupiterine sunt orientate spre mine. Treaba lor daca au surplus de venin. Deocamdată credibilitatea lor este la limita îngheţului. Nu am ceva personal cu Secu, care îşi face treaba acolo, în stil micro-managerial, spunându-le tuturor ce au de făcut şi unde trebuie să stea. Probabil ar fi avut mai mult succes ca regizor de teatru. Revenind, la Helion s-au făcut destule lucruri bune, dar tare sunt umbrite de stilul distructiv din ultima perioadă.

De aceea, valoarea acestor zile Helion amestecate cu romcon şi iar separate, şi încă o dată, şi încă o dată, este sub valoarea unor zile Helion obişnuite. Sincer, îmi pare rău că nu am fost anul trecut la Timişoara, la Helion, pentru că pe-acolo nu mai calc.

Atât!