Despre aer și nimic mai mult

Zilele astea se dezbate împărțirea banilor din copia privată. Pentru 2011. Unii știu ce înseamnă alții nu. Pentru cei care nu știu, îi invit la o scurtă plimbare pe google.

Miza este fondul strâns din vânzarea copiatoarelor, cd-urilor, hârtiei de scris, etc. (taxele înglobate în costul acestora). Problema este că în anul trecut s-a făcut o destul de mare campanie pentru produsele online: cărți electronice, cărți online, reviste electronice și online care au fost neglijate în mare măsură. Totul bun și corect, fiind vorba de publicații înregistrate cu ISBN sau ISSN, egale în drepturi din punctul de vedere al Bibliotecii Naționale și legislației în domeniu.

Nu și în ochii AER – Asociația Editorilor din România, care poate fi găsită la adresa aer.ro, cu un site din 2008, cu promisiuni neonorate scadente în 2009. Cu Adevărul Holding la loc de cinste între membri. Și ICR mai la urmă.

Ce susține AER:

1. Numărul de apariții pentru revistele literare și de cultură se reduce la jumate (ne-electronice);

2. Pentru revistele electronice sau cărțile electronice numărul de apariții se contabilizează la un sfert din numărul de apariții;

Motivul probabil: banii colectați pentru drepturi de autor;

Justificarea probabilă: literatura și cultura nu se mai caută – tabloidele vând mai bine sau mediul electronic suportă orice mizerie…

Cert este că AER-ul promovează inegalitatea, discriminarea și incultura.

Iar acesta fiind un pamflet, am încălecat pe-o șa și v-am spus poveste-așa.