Mai mult ca pagină de jurnal, un memento pentru anul 2013, încerc să subliniez reperele care au marcat pentru mine anul trecut.
Ar fi trebuit sa fie mai multe, mai bogate, mai generoase, dar frământările nu m-au ocolit, aşa cum nu v-au ocolit nici pe voi. Deşi nu am putu să pun un volum propriu în bibliotecă, am contribuit pe ici pe acolo cu câte-o virgulă în alcătuirea altora.
Vorbind deci despre volume, mă pot lăuda ca am prefaţat două romane interesante, care se pot citi uşor şi cu totul speciale: „OZZ” al Stefanei Czeller şi „Das Mioritza Reich” al lui Victor Cilincă, ambele apărute sub îngrijirea Editurii Tracus Arte.
Contribuţia personală la întregirea cuprinsului pentru alte două volume din care unul de proză iar altul de poezie nu a trecut neremarcată, astfel că mă pot lăuda cu o proză în antologia „Ferestrele Timpului” îngrijită de Stefan Ghidoveanu şi cu un poem pamflet în „Cerul de Jos” antologie alcătuită de Mihail Grămescu.
Demult trecute sunt vremurile când ridicam praful pe parchetul Casei de Cultură a Studenţilor, fiind cenaclist la Solaris, şi mă minunam de momentul pe care mi-l acorda maestrul Grămescu, oferindu-se să mă îndrume în ale scrisului.
Despre cele două volume de mai sus, diferite ca formă şi mai ales în ce priveşte conţinutul, pot face o remarcă anecdotică: coincidenţă sau nu, textele propuse de mine se regăsesc la aceeaşi pagină.
Pe lângă apariţia acestor patru volume, primele două marcând încheierea contribuţiei mele la realizarea Gazetei SF, am reuşit să pun în practică alte două proiecte. Primul ar fi Festivalul Science & Fiction de la Râşnov, care va continua an de an şi sper să se transforme într-o manifestare de tradiţie şi de referinţă a vieţii culturale româneşti, al doilea fiind revista online Fictiuni.ro, strâns legată de Festival, care porneşte de la aceleaşi premise de deschidere culturală, evadând simbolic din ghetoul auto impus al sefeului mioritic.
Dacă mă întrebaţi dacă mai scriu SF, o să vă spun că scriu tot ce îmi trece prin cap, dar, deşi nu am nimic împotriva ca alţii să susţină că am scris sau că scriu SF, eu voi susţine că nu mai fac parte din mişcarea SF. M-am lămurit că anumite obiceiuri nu pot fi schimbate, invidia, apartenenţa la un grup sau altul, aşa zisul jurnalism de tabloid aşa cum e înţeles de indigeni, perpetuînd conflicte bizare şi o anumită izolare faţă de marea literatură (sau restul literaturii), pentru o mai facilă auto-promovare şi satisfacere.
Am observat cu tristeţe evoluţia grupurilor sefiste româneşti, bazate pe gratulaţii superficiale prilejuite de realizări dificil de validat, un fel de baloane cu aer cald, colecţie de baroni Münchausen care se ridică în văzduh traşi de propriul păr. Cum s-ar spune gen facebook: o mulţime de laikuri în grup, prea puţine din afară.
Atât despre trecut. Spre bucuria multora, la orizont se întrevede ediţia a doua a Festivalului Science & Fiction şi continuarea apariţiei revistei Fictiuni.ro, însoţită de unul-două volume tipărite.
Să avem parte de un an bun şi multă putere de scris.
Jan 14 2014
Memento 2013
Ar fi trebuit sa fie mai multe, mai bogate, mai generoase, dar frământările nu m-au ocolit, aşa cum nu v-au ocolit nici pe voi. Deşi nu am putu să pun un volum propriu în bibliotecă, am contribuit pe ici pe acolo cu câte-o virgulă în alcătuirea altora.
Vorbind deci despre volume, mă pot lăuda ca am prefaţat două romane interesante, care se pot citi uşor şi cu totul speciale: „OZZ” al Stefanei Czeller şi „Das Mioritza Reich” al lui Victor Cilincă, ambele apărute sub îngrijirea Editurii Tracus Arte.
Contribuţia personală la întregirea cuprinsului pentru alte două volume din care unul de proză iar altul de poezie nu a trecut neremarcată, astfel că mă pot lăuda cu o proză în antologia „Ferestrele Timpului” îngrijită de Stefan Ghidoveanu şi cu un poem pamflet în „Cerul de Jos” antologie alcătuită de Mihail Grămescu.
Demult trecute sunt vremurile când ridicam praful pe parchetul Casei de Cultură a Studenţilor, fiind cenaclist la Solaris, şi mă minunam de momentul pe care mi-l acorda maestrul Grămescu, oferindu-se să mă îndrume în ale scrisului.
Despre cele două volume de mai sus, diferite ca formă şi mai ales în ce priveşte conţinutul, pot face o remarcă anecdotică: coincidenţă sau nu, textele propuse de mine se regăsesc la aceeaşi pagină.
Pe lângă apariţia acestor patru volume, primele două marcând încheierea contribuţiei mele la realizarea Gazetei SF, am reuşit să pun în practică alte două proiecte. Primul ar fi Festivalul Science & Fiction de la Râşnov, care va continua an de an şi sper să se transforme într-o manifestare de tradiţie şi de referinţă a vieţii culturale româneşti, al doilea fiind revista online Fictiuni.ro, strâns legată de Festival, care porneşte de la aceleaşi premise de deschidere culturală, evadând simbolic din ghetoul auto impus al sefeului mioritic.
Dacă mă întrebaţi dacă mai scriu SF, o să vă spun că scriu tot ce îmi trece prin cap, dar, deşi nu am nimic împotriva ca alţii să susţină că am scris sau că scriu SF, eu voi susţine că nu mai fac parte din mişcarea SF. M-am lămurit că anumite obiceiuri nu pot fi schimbate, invidia, apartenenţa la un grup sau altul, aşa zisul jurnalism de tabloid aşa cum e înţeles de indigeni, perpetuînd conflicte bizare şi o anumită izolare faţă de marea literatură (sau restul literaturii), pentru o mai facilă auto-promovare şi satisfacere.
Am observat cu tristeţe evoluţia grupurilor sefiste româneşti, bazate pe gratulaţii superficiale prilejuite de realizări dificil de validat, un fel de baloane cu aer cald, colecţie de baroni Münchausen care se ridică în văzduh traşi de propriul păr. Cum s-ar spune gen facebook: o mulţime de laikuri în grup, prea puţine din afară.
Atât despre trecut. Spre bucuria multora, la orizont se întrevede ediţia a doua a Festivalului Science & Fiction şi continuarea apariţiei revistei Fictiuni.ro, însoţită de unul-două volume tipărite.
Să avem parte de un an bun şi multă putere de scris.
By Eugen Lenghel • Reflectii 0