Auzisem deja destule despre relaţiile dezastruoase pe care Societatea le avea cu mai tot restul fandomului, mai ales cu acea partea a fandomului care părea grupată în jurul unor edituri care publicau SF. Şi multe anecdote le-am aflat înainte de târgul de carte din toamna lui 2010. Mult mai târziu mi-am bătut capul ca să văd efectiv ce se scrisese pe bloguri şi de unde veneau toate conflictele aparent ireconciliabile. De ce zic aparent? Păi să vedeţi.
În cele câteva zile de târg, am reuşit să fac vreo trei vizite. Odată ca să-mi reîmprospătez biblioteca şi pe urmă ca să mai sporesc galeria care se adunase în faţă Librăriei Nautilus. Declamaţiile şi prezentările, decernarea premiilor SRSFF. În fine tot ce trebuia făcut. Nu mai ţin minte dacă atunci sau cu o ocazie ulterioară Tamaş a început să sperie mulţimea cu stilul tovărăşesc de a ţine discursuri, cert e că la un moment dat, toţi s-au risipit.
Şi de unde noii colegi îmi spuneau că anumite standuri ar trebui evitate (Millennium şi Tritonic – aflate faţă în faţă la vreo trei paşi de Nautilus) cert e că de fiecare dată aveam surpriza să-i văd exact pe-acolo, asistând discret la diverse alte lansări sau pur şi simplu discutând prieteneşte.
Bine, bine, dar unde erau relaţiile proaste? Dănuţ îmi propusese discret să preiau activitatea de PR în cadrul SRSFF. Foarte interesant, zic eu. Cu un an înainte avusesem un succes extraordinar soluţionând nişte conflicte de amploare şi eram încrezător în abilităţile mele de negociator. Încă neştiind ce teren minat aveam de luat în primire. Bineînţeles că toţi începuseră să se întrebe, de unde ascensiunea mea atât de bruscă în Societate, iar precedentul reprezentant PR chiar îmi dădea sfaturi, unele destul de cuminţi, altele ceva mai agresive. Dar toate acestea, ceva mai târziu.
În ultima zi de târg ne-am întâlnit la un pahar de vin, o mică celebrare, cu maître Secu, pe care nu-l mai revăzusem de la ultima consfătuire timişoreană predecembristă. Un car de ani. Bineînţeles, întâlnirea a fost până la urmă disputată, vechi tentative de federalizare, unificare, supra-asociere devenind subiect de discuţie cu acea ocazie. Fiecare avea o opinie, bine fundamentată şi imposibil de negociat. În consecinţa, orice înţelegere era a priori sortită eşecului. Am plecat la un moment dat, lăsându-i pe vechii camarazi, purtând o luptă deşartă, în tranşeele SFF-ului.
Singurul scânteie de haz în preajmă-ne, în acea zi, fusese Viorel Pîrligras, venit să-şi umple desaga de poveşti, la Bucureşti. Nu că ar fi dus lipsă, căci spunea snoave peste snoave, dar aşa – să-şi vadă vechii camarazi.
Toţi făceau planuri de viitor. Idei măreţe care pluteau mai ales prin stratosfera imaginaţiei noastre. Să revii într-un grup pe care-l ştiai de peste douăzeci de ani, era ca o călătorie în timp. Memoria mai ales, era atât de răscolită încât părea că toate fetele cunoscute pe vremuri începeau să vină noaptea, în vis. De prin ’86 de când păşisem prima dată în sala de cenaclu trecuse mult timp. Ieşirile la Lido, la Cina şi uneori chiar la Capşa, de după cenaclu, când ieşeam duminica de la “Solaris” deveniseră memorabile.More
Nu-mi pare rău că m-am alăturat SRSFF-ului într-un moment când toate păreau că merg bine. M-am bucurat enorm că-mi revăd vechii prieteni pe care-i lăsasem în rătăcirile mele de două decenii. Întâmplător, Dănuţ Ungureanu a fost cel cu care am schimbat primele vorbe. Şi asta după cele două trei mailuri cu Marian Truţă.More
Oct 17 2012
Voluntarii nu demisionează (3)
Auzisem deja destule despre relaţiile dezastruoase pe care Societatea le avea cu mai tot restul fandomului, mai ales cu acea partea a fandomului care părea grupată în jurul unor edituri care publicau SF. Şi multe anecdote le-am aflat înainte de târgul de carte din toamna lui 2010. Mult mai târziu mi-am bătut capul ca să văd efectiv ce se scrisese pe bloguri şi de unde veneau toate conflictele aparent ireconciliabile. De ce zic aparent? Păi să vedeţi.
În cele câteva zile de târg, am reuşit să fac vreo trei vizite. Odată ca să-mi reîmprospătez biblioteca şi pe urmă ca să mai sporesc galeria care se adunase în faţă Librăriei Nautilus. Declamaţiile şi prezentările, decernarea premiilor SRSFF. În fine tot ce trebuia făcut. Nu mai ţin minte dacă atunci sau cu o ocazie ulterioară Tamaş a început să sperie mulţimea cu stilul tovărăşesc de a ţine discursuri, cert e că la un moment dat, toţi s-au risipit.
Şi de unde noii colegi îmi spuneau că anumite standuri ar trebui evitate (Millennium şi Tritonic – aflate faţă în faţă la vreo trei paşi de Nautilus) cert e că de fiecare dată aveam surpriza să-i văd exact pe-acolo, asistând discret la diverse alte lansări sau pur şi simplu discutând prieteneşte.
Bine, bine, dar unde erau relaţiile proaste? Dănuţ îmi propusese discret să preiau activitatea de PR în cadrul SRSFF. Foarte interesant, zic eu. Cu un an înainte avusesem un succes extraordinar soluţionând nişte conflicte de amploare şi eram încrezător în abilităţile mele de negociator. Încă neştiind ce teren minat aveam de luat în primire. Bineînţeles că toţi începuseră să se întrebe, de unde ascensiunea mea atât de bruscă în Societate, iar precedentul reprezentant PR chiar îmi dădea sfaturi, unele destul de cuminţi, altele ceva mai agresive. Dar toate acestea, ceva mai târziu.
În ultima zi de târg ne-am întâlnit la un pahar de vin, o mică celebrare, cu maître Secu, pe care nu-l mai revăzusem de la ultima consfătuire timişoreană predecembristă. Un car de ani. Bineînţeles, întâlnirea a fost până la urmă disputată, vechi tentative de federalizare, unificare, supra-asociere devenind subiect de discuţie cu acea ocazie. Fiecare avea o opinie, bine fundamentată şi imposibil de negociat. În consecinţa, orice înţelegere era a priori sortită eşecului. Am plecat la un moment dat, lăsându-i pe vechii camarazi, purtând o luptă deşartă, în tranşeele SFF-ului.
Singurul scânteie de haz în preajmă-ne, în acea zi, fusese Viorel Pîrligras, venit să-şi umple desaga de poveşti, la Bucureşti. Nu că ar fi dus lipsă, căci spunea snoave peste snoave, dar aşa – să-şi vadă vechii camarazi.
Galerie Foto
By Eugen Lenghel • Proza 0 • Tags: cultural, fantasy, fiction, gaudeamus 2010, istorie, Lenghel, Pirligras, science, scriitori, Truta, Ungureanu, voluntariat