Oct 17 2012
Voluntarii nu demisionează (3)

Auzisem deja destule despre relaţiile dezastruoase pe care Societatea le avea cu mai tot restul fandomului, mai ales cu acea partea a fandomului care părea grupată în jurul unor edituri care publicau SF. Şi multe anecdote le-am aflat înainte de târgul de carte din toamna lui 2010. Mult mai târziu mi-am bătut capul ca să văd efectiv ce se scrisese pe bloguri şi de unde veneau toate conflictele aparent ireconciliabile. De ce zic aparent? Păi să vedeţi.
În cele câteva zile de târg, am reuşit să fac vreo trei vizite. Odată ca să-mi reîmprospătez biblioteca şi pe urmă ca să mai sporesc galeria care se adunase în faţă Librăriei Nautilus. Declamaţiile şi prezentările, decernarea premiilor SRSFF. În fine tot ce trebuia făcut. Nu mai ţin minte dacă atunci sau cu o ocazie ulterioară Tamaş a început să sperie mulţimea cu stilul tovărăşesc de a ţine discursuri, cert e că la un moment dat, toţi s-au risipit.
Şi de unde noii colegi îmi spuneau că anumite standuri ar trebui evitate (Millennium şi Tritonic – aflate faţă în faţă la vreo trei paşi de Nautilus) cert e că de fiecare dată aveam surpriza să-i văd exact pe-acolo, asistând discret la diverse alte lansări sau pur şi simplu discutând prieteneşte.
Bine, bine, dar unde erau relaţiile proaste? Dănuţ îmi propusese discret să preiau activitatea de PR în cadrul SRSFF. Foarte interesant, zic eu. Cu un an înainte avusesem un succes extraordinar soluţionând nişte conflicte de amploare şi eram încrezător în abilităţile mele de negociator. Încă neştiind ce teren minat aveam de luat în primire. Bineînţeles că toţi începuseră să se întrebe, de unde ascensiunea mea atât de bruscă în Societate, iar precedentul reprezentant PR chiar îmi dădea sfaturi, unele destul de cuminţi, altele ceva mai agresive. Dar toate acestea, ceva mai târziu.
În ultima zi de târg ne-am întâlnit la un pahar de vin, o mică celebrare, cu maître Secu, pe care nu-l mai revăzusem de la ultima consfătuire timişoreană predecembristă. Un car de ani. Bineînţeles, întâlnirea a fost până la urmă disputată, vechi tentative de federalizare, unificare, supra-asociere devenind subiect de discuţie cu acea ocazie. Fiecare avea o opinie, bine fundamentată şi imposibil de negociat. În consecinţa, orice înţelegere era a priori sortită eşecului. Am plecat la un moment dat, lăsându-i pe vechii camarazi, purtând o luptă deşartă, în tranşeele SFF-ului.
Singurul scânteie de haz în preajmă-ne, în acea zi, fusese Viorel Pîrligras, venit să-şi umple desaga de poveşti, la Bucureşti. Nu că ar fi dus lipsă, căci spunea snoave peste snoave, dar aşa – să-şi vadă vechii camarazi.
Oct 19 2012
În gura istoriei, cenzurat.
În mediul corporatist se obişnuiesc interviurile, mai multe la intrare, mai puţine la ieşire. Dar neapărat necesare. Ca să ştie şi managerul ce cu cine are de-a face. Iar despărţirea să nu fie nici foarte dureroasă, nici cu scântei sau resentimente care ar putea aprinde focul răzbunării mai târziu.
Dacă vă gândiţi la ceva anume, poate aveţi dreptate. Sunt unii oameni cărora nu le pasă. Nu le pasă dacă pleacă cineva din casă, mai ales dacă-i dau şi un brânci, ca să se grăbească. În această din urmă situaţie, nici scuze nu mai ai de ce să oferi, pentru că omul grăbit deja e afară.
Iar dacă e afară, de ce să-l mai bagi în seamă. Ducă-se. E un pierdut pentru cauză, nu mai are cum să ajute casa. Cel care a dat brânci se retrage cu grăbire în eşalonul doi, ca să nu cumva să primească tot el directele sau stângile. Îşi permite să chicotească pe înfundate, cu gândul la următoarea glumiţă pe care s-o lanseze.
Cam aşa sunt casele româneşti. Pline de arţag, pornite pe conflict, rezolvând problemele fuga-fuga, bătut din palme şi culcat onor locatarul pe-o ureche. Iar scânteile se-aprind iar şi iar.
Ca să revin din generalităţi, după ani de încercări de mediere a conflictelor dintre cenzurat şi celelalte case, mă uit cu profundă mirare la un articol care face exact pe dos detonând în tăcerea subită a ultimei perioade. Constituindu-se în replica unui articol din revista Helion, folosind într-adevăr un moment real, cheie de boltă a istoriei fandomului, articolul ratează istoria din cel puţin două puncte de vedere.
Deşi organizarea unei consfătuiri pare a fi actul de naştere al fandomului, acesta a devenit vizibil odată cu apariţia primului cenaclu sau club atestat ca fiind înfiinţat de fani, scriitori şi amatori de SF, în 1969. E primul semn concret al acestui fenomen numit fandom. Al doilea ar fi de fapt o confirmare şi anume apariţia următorului cenaclu de gen. Actul de naştere de care pomenea domnul Cocoru, era mai mult o ilustrare metaforică.
Al doilea eveniment cu dată certă şi care a fost ratat din patima discursului, trebuia să fie menţionat în titlu. Şi anume, apariţia primului fanzin SF, apărut sub îngrijirea cenaclului cenzurat, în 1972. Acesta ar fi evenimentul incontestabil şi admirabil, pentru care se pot aniversa 40 de ani. Eventual cu reeditarea sau editarea unei replici a numitului fanzin.
Faptul că se aniversează 40 de ani de la „naşterea” fandomului este destul de relativ şi dificil de justificat pe de altă parte, având invitaţi doar din „cenzurat”-ul acceptat de cerberul „cenzurat” şi poate doi-trei alţi participanţi. Pentru un astfel de eveniment, ar fi trebuit să fie invitaţi reprezentanţi ai tuturor cenaclurilor participante la evenimentul de origine. Astfel, chermeza seamănă cu o rememorare a zilelor de glorie a „cenzurat”, un cenaclu în bună măsură „canibalizat” de „cenzurat”, atât in istorie, cât şi istoric.
Pentru cei care au dubii privind consistenţa opiniilor, le mai pot aminti că acel preşedinte al „cenzurat” din perioada 1988-1989, care a fost şi în conducerea cenzurat o bună perioadă de timp, nu a fost menţionat în articol, nu a fost invitat şi nici nu a primit scuzele datorate pentru limbajul scandalos al cerberului sus-amintit.
Acesta din urmă fiind o dovadă a rescrierii istoriei, temă ajunsă la ordinea zilei.
Notă:
cenzurat – ca urmare a primirii de extrase din codul penal, nu voi mai aminti de cenzurat şi cenzurat, sau de cenzurat şi cenzurat. trăiască cenzura. şi avocaţii.
By Eugen Lenghel • Reflectii 0 • Tags: aniversare, cocoru, fandom, fanzin, fiction, istorie, Prospectart, science, solaris, SRSFF